Saturday, January 31, 2009

O noua leapsa

Adina m-a provocat din nou.
Iata deci raspunsurile mele:

1. Care este cea mai bună carte citită de tine?
Nicolae Steinhardt - Jurnalul fericirii

2. Ai făcut cadou cărţi?
Da. Cred ca sunt cel mai frumos cadou posibil.

3. Care este viitorul literaturii?
Nu stiu. Cert este ca in viitor literatura va imbraca forme noi si ca modul de receptare si propagare a ei se va schimba (cartea va evolua in dimensiuni media noi - audiobooks, e-books).

4. În ce limbi ai citit cărţi?
Romana, engleza, franceza.

5. Ce cărţi “celebre” nu ţi-au plăcut?
Nu-ma omor dupa literatura engleza si franceza din secolul XIX (Balzac, Dickens).
In schimb apreciez poezia perioadei - atat ca forma cat si ca idei este mult superioara si mai lipsita de mainierism.

6. Ce ţară a produs cea mai buna literatură?
E imposibil safac o astfel de dihotomie. Fiecare tara a produs literatura buna dar o receptez in mod diferit in functie de starea mea sufleteasca.

7. Iei notiţe din cărţile pe care le citeşti?
Arareori.

8. Cam câte cărţi ai citit până acum?
Pana intr-o mie de carti. Citesc destul de putin in ultima vreme.

9. Cu ce cărţi ai dormit în braţe de plictiseală?
Irvine Welsh - Jeg.

10. Ce înseamnă cărţile pentru tine?
Chihlimbar cu vise. Deoarece capteaza si pastreaza vise - asa cum chihlimbarul pastreaza si face nemuritoare viata din trecut.

11. Care este cea mai scumpă carte pe care ai cumpărat-o?
Mda, daca zic - o sa ma lapidati. "Design patterns: elements of reusable object-oriented software" - in jur de 60 de euro.

12. Care este cel mai tare final la o carte citită?
Vladimir Volkov - Strutocamila.

13. Care este cea mai influentă carte citită de tine?
Biblia. Pare un cliseu dar este cartea care a influentat toata omenirea intr-un fel sau altul in ultimele doua milenii.

14 Care scriitor te-a influenţat cel mai mult ?
Nicolae Steinhardt. In sensul ca pana am citit Steinhardt literatura era pentru mine exlusiv fictiune. Steinhardt a reusit sa ma faca sa descopar alte dimensiuni ale literaturii. Steinhardt a fost pentru mine "sfarsitul copilariei".

15. Cât de repede citeşti o carte?
Depinde de carte, daca me prinde naratiunea atunci nu o las din mana pana nu o termin, altfel dureaza cam o saptamana, poate doua.

16. Poate literatura să schimbe lumea?
Cu siguranta. Cuvintele nu au incetat sa fie puternice.

Pintea? Sorin? Dorutu?

7 comments:

  1. interesant Nicu Steinhardt asta, desi pana la urma la fel ca alti filozofi crestini incearca sa demonstreze (logic/matematic) ceea ce nu poate fi demonstrat...pana la urma cred ca incearca sa se convinga singur.
    Cartea in schimb e faina, mistocara, pe alocuri; e simpatic si pentru ca s-a crestinat.
    Ce mi se pare mai ciudat, cum a putut sa se plimbe prin vest - pe la congrese bisericesti, in perioada aia cand nu putea iesi nimeni din tara? Legaturile lui cu "poporul ales" sa fi facut diferenta? Vorba aia, sangele apa nu se face ;)

    ReplyDelete
  2. In 1978 pleaca in Occident pentru 5 luni (in perioada 1 aprilie-1 septembrie), vizitindu-si prietenii din Belgia, Elvetia si Franta, stind o luna la manastirea benedictina Chevetogne2 din Belgia.
    Speranta privind tiparirea ambelor versiuni ale Jurnalului fericirii revine in 1979, cind obtine o noua viza pentru o excursie in Occident, lucru ce reiese clar din S.213, trimisa tot de la Chevetogne si datata 15 octombrie 1979: „As dori ca manuscrisul sa fie – daca va fi posibil – publicat. Si anume: versiunea I, in traducere frantuzeasca; versiunea II, in romaneste. Rog sa se tina intocmai seama de toate corecturile si adaosurile facute, inclusiv cele facute prin corespondenta3 ori bunavointa – e desigur putin spus – prietenei mele Irma“.

    ReplyDelete
  3. Excursia o face incepind din 29 septembrie 1979 si pina la 1 martie 1980, stind de aceasta data aproape patru luni la Chevetogne4. Este foarte bine primit, se simte extraordinar de bine, „aici e raiul pe pamint. Jos cu bolsevicii! Moarte comunistilor!"

    ReplyDelete
  4. Nu cred ca incerca sa se convinga.
    Dupa revelatie toata mintea unui om este coplesita, tot ceea ce mai poate gandi este inca sub semnul minunii. Eu cred ca Steinhardt L-a cunoscut si a crezut, oarecum asemeni lui Saul/Pavel si I-a devenit apostol. Apostolatul lui Steinhardt a fost in schimb unul greu, un apostolat pentru "intelectuali" carora trebuie sa le servesti argumente rationale, scolastice. Nu pe el trebuia sa se convinga ci pe alde noi astia...

    ReplyDelete
  5. Sper ca ti-a placut leapsa, Nilule :) Eu m-am trezit in mijlocul unor discutii aiuristice pornind de la ea, vad ca la tine e mai liniste ;)

    ReplyDelete
  6. Am remarcat ca in primul paragraf din comentariul precedent am folosit de 4 ori "cam" ... asta nu e bine :)

    ReplyDelete
  7. Adevarul adevarat despre religie :) :

    http://www.youtube.com/watch?v=MeSSwKffj9o

    ReplyDelete